Recent o colegă de bază din echipa noastră și-a ales un alt drum in carieră, astfel am fost nevoit din lipsa de forță de muncă să preiau și sarcinile ei.
La început am reușit să țin lucrurile sub control dar in timp ce avansam în sarcini începeam să pierd controlul și am avut impresia că sarcinile de toate zilele mă controlau pe mine.
Pană când m-am intrebat: “Stai un pic, cine pe cine conduce aici?” și am început fiecare zi să-mi notez în scris obiectivele și să-mi prioritizez sarcinile. Am început să despart lucrurile minore de sarcinile importante ca să câștig timp. Incercam să analiez dacă este o zi importanta sau una obișnuită, este o conversație majoră sau minoră. Nu am vrut să fiu ocupat fiind ocupat, am vrut sa fiu ocupat productiv.
Și încet, ca o reacție colaterală am observat că sunt mai concentrat.De exemplu dimineața de regula fac sport iar atunci mă concentrez la sport, la mic dejun sunt atent la mic dejun, când lucrez toată concentrarea este pe munca ce trebuie să fac. Ofer oamenilor darul atenției și mă concentrez pe locul în care mă aflu.
Un alt lcuru ce am învățat de voie de nevoie este să spun “nu” sa-mi cunosc limitele si sa-mi apreciezi timpul, mai ales cele pterecute cu familia.