Impozitul pe venit

Persoanele fizice care genereaza anumite venituri in tara noastra, altele decat cele salariale, sunt nevoite sa le declare la ANAF, deoarece acestea sunt impozabile. Printre sursele posibile de venit amintim: activitati independente, drepturi de proprietate intelectuala, cedarea folosintei bunurilor, activitati agricole, silvicultura, piscicultura si, nu in ultimul rand, transferul titlurilor de valoare sau orice alte operatiuni cu instrumente financiare.
Declararea veniturilor se face prin intermediul Declaratiei Unice privind impozitul pe venit si contributiile sociale datorare de persoanele fizice. Declaratia trebuie depusa la organul fiscal pana la 25 mai in fiecare an, pentru veniturile generate in anul precedent. De asemenea, sunt anumite cazuri in care este necesar sa se completeze si sectiunea referitoare la veniturile estimative pentru anul in curs dupa depunerea declaratiei. Capitolul I al declaratie cuprinde informatii despre veniturile realizate in anul precedent, iar capitolul II cuprinde informatii despre veniturile estimative pentru anul in curs dupa depunerea declaratiei.
Exista doua posibilitati prin care se aplica cota de impozit aferenta veniturilor generate si anume: determinarea venitului net in sistem real sau prin norma de venit. In cazul persoanelor fizice impozitate in sistem real, se va aplica un procent de 10 % pentru venitul net realizat (venit total – cheltuieli deductibile, daca este cazul). Cei care se incadreaza in categoria persoanelor impozitate dupa norma de venit, vor achita o valoare fixa a impozitului pana la un anumit plafon, indiferent de veniturile realizate pana la acel plafon.
Este foarte important de mentionat faptul ca daca pe parcurul unui an, o persoana fizica inregistreaza venituri mai mari de 12 salarii minime pe economie, acesta va trebuie sa plateasca si contributii in valoarea de 10 % din suma celor 12 salarii minime pe economie. Practic, daca venitul generat este de 30.000 de lei, atunci contribuabilul, pe langa impozitul pe venit, va trebui sa mai suporte si contributiile în valoare de: 2.760 de lei (12 * 2.300 salariul minim pe economie)/10%). Aceste contributii in valoare de 2.760 de lei se achita o singura data, chiar si in cazul in care persoana fizica este angajata si contribuie lunar la plata CAS si CASS.
În încheiere, dorim să menționăm faptul că în cazul veniturilor generate de chirii, sunt deductibile cheltuieli în proportie de 40% din veniturile brute. Mai exact, cota de impozitare de 10 % se aplica venitului brut – 40 %, care sunt cheltuieli deductibile. De exemplu, pe parcursul unui an, o persoana fizica incaseaza 10.000 de lei din chirii. Acesta are dreptul sa deduca cheltuieli in valoare de 4.000 de lei (40 % din 10.000 de lei), iar cota de impozitare de 10% se va aplica venitului net in valoare de 6.000 de lei (10.000 – 4.000 de lei = 6.000 de lei); valoarea impozitului va fi de 600 de lei, in cazul in care venitul brut anual nu depaseste 12 salarii minine pe economie (27.600 lei) sau de 600 lei + 2.760 lei (contributii CAS si CASS), daca venitul brut depaseste 12 salarii minime pe economie.

Autor:Andreea Moldovan andreeamldv@yahoo.ro

Sediul social sau profesional – tu pentru ce optezi?

Pentru a putea infiinta un PFA (persoana fizica autorizata) sau II (intreprindere individuala) este nevoie de un spatiu care sa aiba destinatia de sediul profesional. În cazul unui SRL (societate cu raspundere limitata sau a altor forme juridice este nevoie de un spatiu care sa fie utilizat drept sediul social al intreprinderii.

            Pentru a putea folosi un spatiu in oricare dintre cele doua situatii, este nevoie de incheierea unui contract de comodat sau de inchiriere intre PFA sau persoana juridica (SRL, SA etc) si persoana fizica sau juridica de la care se inchiriaza spatiul care va servi drept sediu social sau profesional. Contractul de comodat se incheie intre parti atunci cand nu se percepe tarif de chirie pe sediu, iar contractul de inchiriere se incheie atunci când pe spatiul inchiriat proprietarul percepe chirie.

            Contractul de comodat este utilizat cel mai adesea in situatia in care titularul PFA sau persoana juridica este si proprietarul imobilului. De asemenea, exista posibilitatea ca si in cazul contractului de inchiriere, titularul PFA sau persoana juridica sa fie proprietarul spatiului. Sunt unele situatii in care proprietarul spatiul percepe o chirie lunara firmei pe care o administreaza cu scopul de a fi remunerat prin plata chiriei. Chiar daca persoana juridica/ PFA este reprezentata de cel care are dreptul de proprietate asupra imobilului, contractul de comodat/ inchiriere  se incheie intre PFA/ persoana juridica și persoana fizică sau juridica, daca imobilul este detinut de o firma.

            Un aspect foarte important la care trebuie sa fie atenti cei care decid sa ofere imobilul spre inchiriere ca sediu social este destinatia declarata a spatiului. Exista trei scenarii in care un spatiu poate fi incadrat:

  1. Rezidential – nu sunt gazduite sedii de firmă, astfel ca acesta este utilizat de persoane fizice in scop personal;
  2. Nerezidențial – sunt gazduite sedii de firma care desfasoara diferite activitati economice sau de birou;
  3. Mixt – sunt gazduite atat persoane juridice, cat si persoane fizice, care locuiesc in spatiul respectiv. În acest caz, spatiile destinate fiecarei activitati pot fi delimitate specific.

Este de retinut ca atunci cand un imobil este utilizat in scop rezidential, impozitul aferent acestuia este stabilit conform grilei de impozitare pentru persoanele fizice.

In situatia in care in interiorul unui imobil este gazduit un sediu social, se desfasoara si activitate economica, iar cheltuielile cu utilitatile sunt decontate pe firma, atunci spatiul se considera a fi nerezidential. În cazul acesta, valoarea impozitului este mai mare, dar pentru a plăti cota cea mai mica de impozitare aferenta spațiului nerezidential, este nevoie de un raport de evaluare intocmit de catre un evaluator autorizat care va fi depus la primarie pana in 31 martie a fiecarui an.

In ceea ce priveste spatiile cu destinatie mixta, daca la sediul social nu se desfasoara activitate economica si nici nu se deduc cheltuielile cu utilitatile, atunci este nevoie ca proprietarul imobilului sa depuna la primarie o declaratie pe propria raspundere prin care mentioneaza faptul ca in spatiul respectiv persoana juridica nu desfasoara activitate economica si nici nu deconteaza cheltuielile cu utilitatile. În felul acesta, nu este nevoie de raport de evaluare, iar cota e impozitare va fi stabilita dupa grila pentru spatiul rezidential.

Autor:Andreea Moldovan <andreeamldv@yahoo.ro>

Relatia dintre asociati

Pentru a putem infiinta o societate este nevoie de cel putin un asociat. Daca lucrurile stau mult mai simplu in cazul firmelor in care exista un singur asociat, de cele mai multe ori, situatia se complica atunci cand, in spatele intreprinderilor, sunt mai multi parteneri.

Foarte multe business-uri s-au inchis din cauza neintelegerilor dintre asociati și nu din cauza insuccesului produselor oferite sau serviciilor prestate. In cazul societatilor cu raspundere limitata, intalnim adesea situatii in care exista doi asociati, fiecare dintre ei cu detinere a cate 50 % din partile sociale. Acesta modalitate de distribuire a partilor sociale nu este recomandata, deoarece niciodata cei doi nu vor contribui in aceeasi masura si nu se vor implica la fel de mult in activitatea firmei. Desi exista foarte putine afaceri care au atins succesul in formula aceasta, distributia partilor sociale in mod egal poate eroda relatia dintre asociati si poate afecta sau distruge business-ului.

Inaintea asocierii este recomandat ca persoanele implicate sa stabileasca foarte clar in actul constitutiv care sunt responsabilitatile si beneficiile fiecaruia. Indiferent daca sunt doar doi sau mai multi implicati in afacere, indicat este ca unul dintre parteneri sa fie majoritar si sa fie cel care isi asuma si ia decizia finala.

O alta conjunctura in care este probabil sa apara neintelegeri este cea in care, in business, sunt implicati membrii familiei sau prietenii. Inceputul va parea unul promitator, insa neintelegerile si punctele diferite de vedere vor destabiliza afacerea. Fiecare persoana implicata in business considera ca viziunea sa este cea corecta si cea dupa care trebuie sa fie condus business-ul. De asemenea, în cazul asocierilor intre rude sau prieteni, in majoritatea cazurilor, cei care nu isi ating target-urile nu vor fi trasi la raspundere. Vor exista situații in care acestia vor ramane intr-o zona de confort si nu isi vor manifesta interesul in directia business-ului, deoarece sunt constienti ca nu vor fi trasi la raspundere.

Intr-o alta ordine de idei, este absolut necesar sa existe comunicare intre parteneri; acestia trebuie sa se consulte in momentul in care apar situatii tensionate sau neprevazute. Cu toate acestea, este necesar ca de la inceput sa fie stabilit cel care va lua decizia finala, in acest mod putand fi eliminate discutiile inutile si in contradictoriu.

Consideram ca unul dintre cele mai importante lucruri care contribuie la succesul unei afaceri este trasarea, de la inceput, a unei bariere intre business si prietenie sau relatii de rudenie, in cazul in care societatea este alcatuita din familie sau prieteni.

Autor:Andreea Moldovan <andreeamldv@yahoo.ro>

Datorii bune vs datorii rele

Traim in vremuri in care exista un numar restrans de persoane fara datorii. Acest
lucru, pe de o parte, poate fi unul imbucurator, dar, pe de altă parte, poate fi la unul
inspaimantator – depinde de care parte a baricadei te afli. Exista doua tipuri de datorii si pe care
le vom detalia in continuare.
Datoriile rele sunt cele mai comune forme de indatorare a populatiei. Acestă
categorie de datorii este cea pe care oamenii o creeaza pentru a cumpara pasive, mai exact,
bunuri care genereaza cheltuieli si nu produc deloc venituri; drept exemple: masina, articolele de
lux, locuinta, device-urile electronice, vacantele și multe alte cheltuieli personale pe care le
inregistram lunar. Conform studiilor, majoritatea persoanelor se indatoreaza pentru o perioada
lunga de timp pentru a-si putea achizitiona bunuri pe care nu si le pot permite in prezent și care
se devalorizeaza cu rapiditate. Necontrolarea acestui tip de comportament va conduce catre
un cerc vicios, care, in timp, va duce la indatorarea cu sume de bani semnificative.
Datoriile bune fac parte dintr-o cu totul alta categorie; daca sunt gestionate
corespunzator, acestea pot genera beneficii. Atunci cand decizia de indatorare are drept scop
investirea banilor in active, este posibil ca decizia sa fie una inteleapta, cu atat mai mult daca
exista si un plan bine structurat. Activele sunt acele bunuri care, pe langa faptul ca ofera
posibilitatea recuperarii investitiei initiale, pot oferi si diverse randamente. In aceasta categorie
sunt incluse toate bunurile in care se investeste o suma de bani cu scopul de a o multiplica
(masina – pentru a realiza transporturi, imobilul – pentru inchiriere etc.). Deși la o prima vedere
investitiile par a fi simple si la indemana oricui, este nevoie de atentie sporita asupra modului in
care acestea sunt realizate. Datoriile bune sunt la un pas de a se transforma în datorii rele daca
planul nu este bine definit. Asumarea riscurilor inutile și necalcularea tuturor acțiunilor vor
îngreuna posbilitatea de reusita.
Este esential sa existe chibzuita, indiferent de tipul de datorie si de scopul pentru care ea
a fost contractata. Analizarea situatiei inca incipiente si raspunsul la intrebarea “Mai am nevoie
de acest lucru peste o saptamana? Dar peste o luna? Dar un an?” s-ar putea sa puna frau
cheltuielilor emotionale.

autor:Andreea Moldovan <andreeamldv@yahoo.ro>